șutău, șutăuri, s.n. (reg.) 1. trecere înclinată care face legătura între două nivele într-o mină; suitoare. 2. despărțitură în suitoare în formă de jgheab, prin care se transportă cărbunele sau minereul; locul unde se dă drumul minereului în jghiab.

Sursa: DAR