CÉLA, CÉEA, ceia, celea. pron. dem., adj. dem. (postpus). 1. Pron. dem. (Pop.) (Indică o ființă sau un lucru mai depărtat, în spațiu sau în timp, de subiectul vorbitor) Acela. ◊ Expr. Toate cele(a) = totul, toate. Multe cele(a) = multe și diverse. Alte cele(a) = alteeva; alte lucruri. Ba ceea..., ba ceea... = ba una..., ba alta... ♦ (Intră în formarea unui pronume relativ compus) Ceea ce = ce. 2. Adj. dem. (postpus) (Pop.) Acela. Omul cela. Femeia ceea. [Gen.-dat. sg. celuia, celeia, gen.-dat. pl. celora) Din acela, aceea (cu afereza lui a). Vezi definitia »

ADULÁ vb. I. tr. A linguși, a flata în chip josnic, servil pe cineva. [< fr. aduler, cf. lat. adulari]. Vezi definitia »

DEFENOLÁ vb. I. tr. (Chim.) A îndepărta fenolii din apele industriale. [Et. incertă]. Vezi definitia »

POSTULÁ, postulez, vb. I. Tranz. (Livr.) A da unei afirmații sau unei demonstrații caracter de postulat. – Din fr. postuler. Vezi definitia »

POPULÁ vb. I. tr. 1. A aduce, a așeza locuitori pe un teritoriu. 2. A mări numărul de animale, de plante într-o regiune. [< lat. populare, cf. it. popolare]. Vezi definitia »