PĂSĂREÁ, -ÍCĂ, păsărele, s. f. Diminutiv al lui pasăre; păsăruică. ◊ Expr. (Fam.) A avea (o) păsărică (sau păsărele) la cap (sau, rar, sub pălărie) = a fi nebun, a fi trăsnit; a avea idei ciudate, bizare, excentrice. – Pasăre + suf. -ea, -ică. Vezi definitia »

MAHMUDEÁ, mahmudele, s. f. Monedă turcească de aur, care a circulat în trecut și în țările românești și a cărei valoare a variat după epoci. – Din tc. mahmudiye. Vezi definitia »

cea mai tare perosana din lume Vezi definitia »

COMPLĂCEÁ vb. refl. a se simți bine într-o anumită situație; a găsi mulțumire în ceva. (după fr. complaire) Vezi definitia »

virtutea intelepciuni Vezi definitia »