HIPSOMETRÍE s. f. 1. altimetrie. 2. ramură a geodezei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor, reliefului, respectiv, a adâncimilor mărilor și oceanelor. 3. totalitatea elementelor care redau pe o hartă altitudinea reliefului pentru măsurarea presiunii atmosferice și a altitudinii. (< fr. hypsométrie) Vezi definitia »

becisnicíe / bicisnicíe (înv.) s. f., art. becisnicía / bicisnicía, g.-d. art. becisnicíei / bicisnicíei; pl. becisnicíi / bicisnicíi, art. becisnicíile / bicisnicíile Vezi definitia »

ZOOCHIMÍE s. f. disciplină care studiază compoziția chimică a corpului animalelor și procesele chimice ce se petrec în el. (< fr. zoochimie) Vezi definitia »

ANAPLAZÍE s. f. dezvoltare incompletă sau anormală a unei celule, a unui țesut. (< fr. anaplasie) Vezi definitia »

CROMATOPSÍE s. f. capacitate de a percepe distinct culorile. (< fr. chromatopsie) Vezi definitia »