CONFIÁ vb. I. (Franțuzism) 1. tr. A mărturisi, a destăinui. 2. refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. confier, cf. lat. confidere – a avea încredere]. Vezi definitia »

AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier. Vezi definitia »

BOOTHIA [bú:θiə], pen. în N Canadei, separată prin golful cu același nume, de ins. Țara lui Baffin. Alt. max.: 573 m. Tundră. Pînă în 1970, aici se afla localizat Polul Magnetic Nordic al Pămîntului (la 70º40’ lat. N și 96º50’ long. V), care s-a deplasat spre N Oc. Înghețat. Vechiul nume: Boothia Felix. Vezi definitia »

TÚIA s.f. (Bot.) Arbore decorativ din familia pinului, cu frunzele de culoare verde-închisă, având coroana piramidală și ramurile întinse orizontal; arborele vieții. [Pron. tu-ia, pl. invar. / < fr. thuya]. Vezi definitia »

CACCIA CÁCIA/ s. f. piesă polifonică vocală din sec. XIV-XVI, sub formă de canon, cu subiect de vânătoare. (< it. caccio) Vezi definitia »