úndă (-de), s. f. – 1. Val, talaz. – 2. Tălăzuire. – 3. Suprafață a apei. – Mr. undà. Lat. ŭnda (Pușcariu 1810; REW 9059), cf. vegl. yonda, it., prov., sp., port. onda, cat. ona. – Der. unda, vb. (a undui, a ondula, a face unde și valuri; a fierbe), pe care Pușcariu 1811 și REW 9060 îl trimit la lat. ŭndāre; undătură, s. f. (inundație), probabil improprietate la Cantemir; undeza, vb. (a fierbe), probabil cu suf. expresiv (după Candrea, din lat. *ŭndĭzāre, cf. it. ondeggiare); undui (var. undoi(a), unduia), vb. (a face valuri), după fr. ondoyer; unduios, adj., după fr. onduleux. – Der. neol. undină, s. f., din fr. ondine; inunda, vb., din fr. inonder. Vezi definitia »

INCÚSĂ adj., s.f. (Medalie, monedă veche) care are o față în relief, iar cealaltă scobită. [< fr. incuse]. Vezi definitia »

FITOELECTROGENÉZĂ s. f. producere a electricității în plante. (< fr. phytoélectrogenèse) Vezi definitia »

subțietúră, subțietúri, s.f. (înv.) 1. scădere a grosimii; contracțiune, stricțiune, subțiere. 2. scădere a concentrației sau a consistenței unor corpuri lichide sau vâscoase; diluare. 3. scădere a densității unor corpuri în stare gazoasă; rarefiere. Vezi definitia »

FURNITÚRĂ s. f. (pl.) 1. marfă, obiecte furnizate. ◊ obiecte mărunte de birou, rechizite. 2. material accesoriu folosit în croitorie (ață, căptușeală, nasturi etc.). (< fr. fourniture) Vezi definitia »