Definita cuvantului radioemițător
RADIOEMIȚĂTÓR s.n. Instalație cu care se produc unde electromagnetice folosite la radiocomunicații. [< radio- + emițător].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu radioemițător
TAIÓR, taioare, s. n. Costum femeiesc alcătuit dintr-o fustă și o jachetă (confecționate din același material). ♦ Jachetă de stofă. – Din fr. tailleur. Vezi definitia »
DEMAGNETIZÓR s. n. dispozitiv electromagnetic pentru ștergerea înregistrărilor de pe banda magnetică. (< fr. démagnétiseur) Vezi definitia »
CLASÓR s. n. 1. mapă, album, mobilă în care se păstrează documente, fotografii etc. clasate. 2. aparat întrebuințat pentru clasarea anumitor materiale. (< fr. classeur) Vezi definitia »
BÂZÂITÓR, -OARE, bâzâitori, -oare, adj. Care bâzâie. [Pr.: -zâ-i-] – Din bâzâi + suf. -(i)tor. Vezi definitia »
proțăpiór, proțăpioáre, s.n. (reg.) mică bucată de lemn care se fixează pe osia cotigii plugului. Vezi definitia »