CONSTÁNȚĂ s. f. Însușirea de a fi constant; statornicie; perseverență. – Din fr. constance, lat. constantia. Vezi definitia »

ELECTROANALÍZĂ s. f. totalitatea metodelor electrochimice în analiza chimică cantitativă; analiză electrochimică. (< germ. Elektroanalyse, fr. électro-analyse) Vezi definitia »

TEORÉMĂ s. f. 1. adevăr științific care poate fi stabilit prin demonstrație. 2. enunț care poate fi demonstrat prin raționament logic plecând de la fapte cunoscute sau de la ipoteze justificabile, incluse chiar în enunț. (< fr. théorème, lat., gr. theorema) Vezi definitia »

GÂZĂ, gâze, s. f. Nume generic dat insectelor mici zburătoare. – Probabil formație onomatopeică. Vezi definitia »

ENDOPLÁSMĂ s.f. Masa centrală a citoplasmei. [< fr. endoplasme, cf. gr. endon – înăuntru, plasma – formație]. Vezi definitia »