coloáre (colóri), s. f. – Totalitatea radiațiilor de lumină pe care le reflectă corpurile și care crează asupra retinei o impresie specifică. – Var. culoare, (înv.) color. Lat. color (sec. XIX), var. din fr. couleur. – Der. colora, vb. (a da unui obiect o anumită culoare, a vopsi); colorați(u)ne, s. f. (culoare, colorit); colorit, s. n. (totalitatea culorilor unui obiect), din germ. Kolorit; colorist, s. m., din fr.; coloratură, s. f. (vocaliză, tril), din germ. Koloratur; decolora, vb., din fr.; incolor, adj., din fr.; tricolor, adj. (în trei culori). Se cuvine să observăm că în rom. s-a păstrat obiceiul oriental, probabil turanic, de a distinge cartierele sau sectoarele unei localități după numele unei culori: cf. șeful de culoare (Cocea) șeful județului. Vezi definitia »

AGRADÁRE s.f. Procesul de înălțare a albiei unui râu prin depuneri de aluviuni; ridicarea suprafeței reliefului prin depuneri de materiale noi. [După engl. aggradation]. Vezi definitia »

DICTÁRE s.f. Acțiunea de a dicta (1) și rezultatul ei. ♦ Lucrare școlară constând în reproducerea în scris a unui text dictat. [< dicta]. Vezi definitia »

MATRIȚÁRE, matrițări, s. f. Acțiunea de a matrița și rezultatul ei. – V. matrița. Vezi definitia »

PROBOZÍRE, proboziri, s. f. (Înv., reg. și fam.) Acțiunea de a probozi. – V. probozi. Vezi definitia »