aniná (anín, aninát), vb. – 1. A agăța. – 2. a apuca, a (se) prinde de ceva. Lat. *annināre „a legăna”, de la *ninna „leagăn” (Pușcariu 81; REW 5817; DAR); cf. nineri și nani, și it. ninna-nanna „nani-nani!”, alb. ninuljë „leagăn”, engad. niner „a legăna”, prov. nina „a dormi”. Transformarea semantică pare a se explica prin faptul că anina indică acțiunea de a agăța un obiect fără a-l fixa, de a-l atîrna liber, astfel încît prin simplul fapt că este suspendat se mișcă și se balansează – aceasta fiind principala diferență între anina „a atîrna” și acăța „a suspenda fixînd”. După Pușcariu, schimbarea se explică prin confuzia termenului care indică acțiunea de a lega leagănul, cu cel care indica acțiunea de a lega sau atîrna în general. Pascu, Beiträge, 11, propune ca etimon lat. *allevinare, contaminat cu levare. – Der. aninăcios, adj. (care atîrnă); aninătoare, s. f. (loc fără ieșire, ultimul refugiu al cerbului vînat; agățătoare, gaică). Vezi definitia »

RAIONÁ vb. tr. 1. a împărți în raioane (1). 2. a repartiza (mărfuri, produse) pe raioane (3). ◊ a distribui soiurile unei specii de plante, diferențiat. (< fr. rayonner) Vezi definitia »

plastroná, plastronéz, vb. I (înv.) a se făli, a se mândri, a poza, a face pe grozavul. Vezi definitia »

BELLINZONA, oraș în SE Elveției, pe Ticino, centru ad-tiv al cantonului Ticino; 16,8 mii loc. (1985). Nod de c. f. Ind. chimică (linoleum). Stațiune turistică. Vezi definitia »

ANGRENÁ, angrenez, vb. I. 1. Refl. (Despre dinții unei roți) A intra între dinții altei roți (spre a transmite o mișcare de rotație). 2. Tranz. și refl. Fig. A antrena sau a fi antrenat într-o acțiune. – Din fr. engrener. Vezi definitia »