CATARI (‹ gr. katharós „curat”) s. m. pl. Adepții unei erezii din sec. 11-13, răspîndită în Europa apuseană (în special în Italia, Flandra, S Franței), cu precădere în rîndurile meseriașilor și țăranilor. Condamnau lumea materială, considerată ca o creație a diavolului, chemînd la o viață castă și austeră în vederea unirii cu Dumnezeu. Învățătura lor a stat la baza ereziei albigenzilor. Vezi definitia »

GEOMÓRI s. m. pl. oligarhia rurală în Grecia antică. (< fr. géomores) Vezi definitia »

șăngărí, șăngărésc, vb. IV refl. (reg.) a se îmbolnăvi de șancru. Vezi definitia »

superficieri, s.m. Persoana care isi exercita dreptul de superficie. Din fr. superficie Vezi definitia »

SOLARI- elem. „radiație solară”. (< fr. solari-, cf. lat. solaris) Vezi definitia »