CONTRACHÍLĂ s. f. (mar.) grindă longitudinală alipită de chilă, pe care o dublează la partea superioară. (< it. contracchiglia) Vezi definitia »

séslă, sésle, s.f. (reg.) căuș de lemn sau de metal folosit la măsurarea produselor în stare de pulbere sau de grăunțe; scafă. Vezi definitia »

NÁFTĂ s.f. (Chim.) Corp solid rezultat din amestecul diferitelor hidrocarburi. [< fr. naphte, cf. gr. naphtha – bitum]. Vezi definitia »

ȚÁRCĂ, țărci, s. f. 1. (Ornit.) Coțofană. ◊ Expr. A-i umbla (cuiva) gura ca la (o) țarcă = a fi limbut, a vorbi mult și fără rost. A sta ca țarca în par = a fi gata de plecare. 2. Fig. (Depr.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 3. Epitet depreciativ dat unei femei care vorbește mult. – Din magh. szarka. Vezi definitia »

unealtă de grădinărie de circa 20 cm lungime în formă de țăruș cu care se fac găuri în pământ în care se cultivă plantele tinere, roșii, ardei etc. Vezi definitia »