Definita cuvantului chiabur
chiabúr (chiabúră), adj. – Bogat, opulent, înstărit. Tc. kiabir „bogat, puternic” (Cihac, II, 562; Șeineanu, II, 109; Lokotsch 981). – Der. chiaburesc, adj. (de chiabur); chiaburi, vb. (a se îmbogăți); chiaburie, s. f. (bogăție, bunăstare).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu chiabur
bonjúr2 (bonjurist) (înv.) s. m., pl. bonjúri Vezi definitia »
OBSCÚR, -Ă adj. 1. Întunecat, întunecos. 2. (Fig.) Nedeslușit, neclar, vag. 3. (Fig.) Necunoscut, neștiut; lipsit de merite, mediocru. [Cf. fr. obscur, lat. obscurus]. Vezi definitia »
PUR, -Ă adj. 1. (Despre corpuri) Curat, neamestecat. ♦ Nestricat, nealterat, neviciat. ♦ Fără pete; imaculat, clar, limpede. ♦ (Fig.) Neprihănit, curat, nevinovat. 2. (Fig.) Simplu, gol. 3. (În filozofia idealistă) Desprins de realitatea materială. [Cf. lat. purus, fr. pur]. Vezi definitia »
SAVÚR, savuri, s. m. (Bot.; reg.) Sovârf. Vezi definitia »
PAGÚR s. m. crustaceu decapod marin cu abdomenul moale, într-o cochilie goală de gasteropode. (< fr. pagure, gr. pagouros) Vezi definitia »