Definita cuvantului chibrit
chibrít (chibríturi), s. n. – Bețișor de lemn cu gămălie din material inflamabil care se aprinde prin frecare. Tc. (arab., per.) kibrit „sulf”, de unde și sp. alcrebite (Roesler 596; Șeineanu, II, 109; Meyer 224; Lokotsch 1171; Ronzevalle 144). Invenția datează aproximativ din 1830; prima fabrică română din 1879 (din 1886, monopol de Stat). Însă cuvîntul circula înainte, la începutul sec. XIX, ca turcism, cu accepția „ardoare, mînie”. Cf. alb., bg. kibrit, cu sensul rom., ngr. ϰιμπρίτης „slab ca un băț”. – Der. chibritelniță, s. f. (suport de cutie de chibrituri).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu chibrit
ROTUNJÍT, -Ă, rotunjiți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Cu o formă rotundă, cu un contur curb. ◊ Consoană rotunjită = consoană la rostirea căreia se adaugă o articulație suplimentară de rotunjire a buzelor. Vocală rotunjită = vocală pronunțată cu participarea activă a buzelor, care se apropie formând o deschizătură circulară. 3. Mărit, sporit, întregit. [Var.: (reg.) rătunzít, -ă, rotunzít, -ă adj.] – V. rotunji. Vezi definitia »
STĂRFOCÍT adj. v. STĂRFOCI. [DLRM] Vezi definitia »
DEZMORȚÍT, -Ă, dezmorțiți, -te, adj. 1. (Despre ființe) Ieșit din amorțeală, trezit din toropeală; fig. trezit din starea de pasivitate; reînviat. 2. (Despre pământ) Dezghețat. – V. dezmorți. Vezi definitia »
ÎNTRAURÍT, -Ă, întrauriți, -te, adj. (Rar) De aur; aurit. [Pr.: -tra-u-] – V. întrauri. Vezi definitia »
ZAHARÍT, -Ă, adj. v. zăhărit. Vezi definitia »