Definita cuvantului rang
RANG s.n. 1. Loc ocupat de o persoană sau de o instituție într-o ierarhie. ♦ Treaptă, situație socială. 2. Clasificare a navelor potrivit mărimii sau armamentului lor. 3. (Mat.) Locul pe care îl ocupă un termen într-un șir. [< fr. rang].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu rang
FEELING s.n. (Anglicism) Stare afectivă; intuiție afectivă. ♦ (Muz.) Sentiment, simțire, sensibilitate. [Pron. filin. / < engl. feeling] Vezi definitia »
MONOFTÓNG s.m. (Fon.) Sunet care provine din reducerea unui diftong. [< fr. monophtongue, cf. gr. monos – unic, phtongos – sunet]. Vezi definitia »
BUMERÁNG, bumeranguri, s. n. Armă folosită de australieni, care, datorită formei sale și modului cum este aruncată, revine la locul de aruncare. – Fr. boumerang. Vezi definitia »
crâng, crânguri, s.n. (înv.) 1. centru (al unui loc). 2. (la pl.) ciclu, crug. 3. (rar) boltă, firmament. 4. (reg.) situație, treabă, afacere. 5. arătătorul ceasului. Vezi definitia »
ȘÍLING1 s.m. 1. Monedă divizionară engleză, valorând a 20-a parte dintr-o liră sterlină. 2. Unitate monetară a unor țări africane (Kenya, Uganda, Somalia). [Scris și shilling. / < engl. shilling]. Vezi definitia »