semnaleză că scena care urmează aparține trecutului Vezi definitia »

FUGÁSĂ s.f. 1. Mină constituită dintr-o încărcătură explozivă și o umplutură de materiale diferite, care se aruncă contra atacatorului. 2. Recipient încărcat cu substanțe toxice, amestec incendiar etc., care se folosește contra barajelor sau pentru incendierea diferitelor obiective. [< fr. fougasse]. Vezi definitia »

BAVAREZĂ, bavareze, s.f. Cremă preparată asemănător cu șarlota, pe bază de cremă englezească, cu adaos de gelatină, frișcă și diverse arome, dar în forme mai mari, apoi demulată (scoasă din formă) și decorată. – Din fr. bavarois; cf. germ. Bayerische Creme. Vezi definitia »

PILOCARPÍNĂ s. f. alcaloid din frunzele de pilocarp, servind ca sudorific și antidot al atropinei. (< fr. pilocarpine) Vezi definitia »

VÁRGĂ, (1) vergi, (2) vărgi, s. f. I. 1. Nuia lungă, subțire și flexibilă, tăiată de obicei dintr-o ramură dreaptă de arbore. ◊ Expr. (Adesea adverbial) A tremura vargă (sau ca varga) = a tremura foarte tare, din tot corpul (de frică sau de frig). (A fi) varga lui Dumnezeu = (a fi) foarte rău, aspru, crunt. ♦ (La pl.) Mănunchi de bețe tăiate egal, cu care se aplicau în trecut pedepse corporale. ♦ Lovitură aplicată cuiva cu varga (I 1); urma lăsată pe corp de o astfel de lovitură. ♦ Băț de undiță. ♦ Vergea cu care se încărcau în trecut puștile și cu care se curăța țeava puștii. ♦ Baghetă. ♦ Vergea subțire de metal. 2. Compus: (Bot.) varga-ciobanului = a) plantă erbacee cu tulpina și ramurile țepoase, cu flori liliachii, dispuse în capitule (Dipsacus silvester); b) scăiuș; vargă-de-aur = splinuță (Solidago virgaurea). II. (Pop.) Dungă (în special la o țesătură). – Lat. virga. Vezi definitia »