DESCURCĂREȚ, -EÁȚĂ, descurcăreți, -țe, adj. Care știe să se descurce (2) (cu abilitate). – Descurca + suf. -ăreț. Vezi definitia »

CONOVẮȚ, conovețe, s. n. Funie fixată pe țăruși, care servește la priponirea cailor în bivuac. – Din rus., ucr. konovjaz. Vezi definitia »

CIOBULÉȚ, ciobulețe, s. n. Diminutiv al lui ciob. – Ciob + suf. -uleț. Vezi definitia »

precupéț (precupéți), s. m. – 1. Vînzător ambulant de verdețuri și produse de casă. – 2. Negustor, comerciant. – Var. înv. precupici. Sl. prĕkupici sau bg. prĕkupec (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Conev 77), cf. cupeț. – Der. precupeață, s. f. (vînzătoare); precupi, vb. (înv., a negustori, a face comerț), din sl. prikupiti, sb. prekupiti; precupeți, vb. (a face negoț; a specula; a vinde scump; a economisi; a se tocmi); precupețeală, s. f. (tocmeală; speculă). Vezi definitia »

GRĂSÚȚ, -Ă, grăsuți, -e, adj. Diminutiv al lui gras (I 1); dolofan, durduliu, grăsun. – Gras + suf. -uț. Vezi definitia »