URUIÓC, uruioace, s. n. (Pop.) Parte a urzelii de la capătul pânzei, care nu se mai poate țese și care se taie și se aruncă atunci când se scoate pânza din război. [Pr.: -ru-ioc] – Cf. ucr. uryvok, scr. urivak. Vezi definitia »

CAPÓC s. n. Fibră vegetală asemănătoare cu lâna, dar cu o rezistență redusă, obținută din fructul unui arbore exotic (Ceiba pentandra) și folosită ca umplutură la saltele, la plăpumi, la centurile de salvare etc. – Din fr. kapok, capoc, engl. kapok. Vezi definitia »

soc (-ci), s. m. – Arbust cu flori hermafrodite care au proprietăți sudorifice (Sambucus nigra, S. racemosa). – Mr. sug. Lat. sabūcus, forma înv., fără infix nazal, în loc de sambūcus (Cihac, I, 256; Koerting 8241; Pușcariu 1605; Spitzer, Mitt. Wien, 330; REW 7561; Rohlfs, Differenzierung, 14; P. Aesbischer, Vox rom., XII, 82-94), cf. alb. stok (Skok, ZRPh., XLIV, 332-7), sicil. savuku, prov. saiuc, cat. sauc, port. sabugo. Vezi definitia »

picitóc s.m. (reg.) dovleac. Vezi definitia »

ANTIȘÓC adj. inv. care amortizează șocul sau unda de șoc. (< fr. antichoc) Vezi definitia »