METÓDĂ s.f. 1. Ansamblu de mijloace socotite proprii pentru realizarea unui scop; mod de executare a unui lucru. ♦ Totalitatea procedeelor practice cu ajutorul cărora se predă o știință, o disciplină. ♦ Manual care conține principiile de învățare a unei limbi, a unui instrument muzical etc. 2. Mod de a studia, de a cerceta fenomenele naturii și ale societății. [< germ. Methode, fr. méthode, lat., gr. methodos < gr. meta – după, hodos – cale]. Vezi definitia »

LENTÍLĂ s.f. 1. Piesă optică transparentă și cu suprafețele curbate, care refractă razele luminoase. ◊ Lentilă electronică = dispozitiv format din sisteme de electrozi sau din combinații de magneți și de electromagneți. 2. Inel metalic de legătură între două țevi de metal sau între o țeavă și un perete de metal. 3. Lupă. [< fr. lentille]. Vezi definitia »

dúlmă s.f. (reg.) dovleac, dovlecel. Vezi definitia »

RĂZBUNÍCĂ, răzbunici, s. f. (Pop.) Străbunică. – Răz- + bunică sau – răzbunic + suf. -ă. Vezi definitia »

MOLÍTVĂ, molitve, s. f. 1. (În ritualul Bisericii ortodoxe) Rugăciune (citită de preot pentru iertarea păcatelor, în împrejurări speciale); p. ext. oficierea acestei rugăciuni. 2.(Înv.) Termen de reverență folosit față de clerici. [Var.: molítfă, molíftă s. f.] – Din sl. molitva. Vezi definitia »