CHINUÍ, chinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A produce sau a îndura suferințe fizice sau morale intense. ♦ Tranz. A necăji, a plictisi. 2. Refl. A se strădui, a face eforturi pentru a realiza ceva. [Prez. ind. și: chínui] – Chin + suf. -ui. Vezi definitia »

ȘMOTRUÍ, șmotruiésc, vb. IV. Tranz. (Arg.) 1. A certa, a mustra, a șmotri. 2. A munci din greu, a se trudi. 3. A face curățenie. (din șmotru + suf. -ui) Vezi definitia »

ETUÍ, etuiuri, s. n. Cutiuță sau toc din piele, stofă, carton, material plastic etc., în care se păstrează unele obiecte (mici și fragile) pentru a le proteja și care are forma adaptată acestor obiecte. [Pr.: -e-tüi] – Din fr. étui. Vezi definitia »

COBÂRLUÍ, cobârluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cotrobăi, a scotoci într-o vizuină, într-un loc ascuns. – Magh. kóborol. Vezi definitia »

șpilui, șpiluiesc v. i. (intl.) a participa la activități ilicite. Vezi definitia »