FOCÁR s. n. 1. punct în care se reunesc razele luminoase emanate de o anumită sursă luminoasă și care sunt reflectate sau refractate de un sistem optic. 2. punct în care se reunesc razele vectoare ale unei curbe. 3. parte a unei mașini, a unui aparat sau a unei instalații de încălzit în care se produce arderea combustibilului. 4. (fig.) centru, loc unde se strâng și de unde se răspândesc anumite idei, influențe etc. 5. centru al unui proces inflamator; loc din care se răspândește o anumită boală. (după fr. foyer) Vezi definitia »

pîrgár (pârgári), s. m. – În vechea organizare municipală, consilier; vătășel. – Var. bulgar. Germ. Bürger (‹ burgâri), prin intermediul mag. polgár (Borcea 201). Sec. XV, înv. Vezi definitia »

nișinár, nișinári, s.m. (reg.) pasăre mâncătoare de alune; alunar. Vezi definitia »

AGRÁR, -Ă adj. referitor la proprietatea funciară; agrarian, agricol. ♦ reformă ~ă = reformă a relațiilor de proprietate asupra pământului. ◊ în care predomină agricultura. (< fr. agraire, lat. agrarius) Vezi definitia »

LUNÁR, -Ă, lunari, -e, adj. 1. Referitor la intervalul de timp de o lună (II); (și adv.) care se produce sau apare o dată pe lună; mensual. 2. (Rar) Propriu lunii (I), de lună, ca luna (de luminos, de feeric etc.). – Din fr. lunaire, lat. lunaris. Vezi definitia »