HOLOCAUST (‹ fr.; {s} gr. holo + gr. kaustos „de ars”) s. n. (REL.) Sacrificiu practicat în Antichitate de unele popoare (evrei, asirieni etc.), care consta în arderea integrală a animalelor pe altar. ♦ Spec. Exterminare (prin diferite metode) a unei mari părți a populației evreiești (c. 6 mil.) din Europa (în Germania, precum și în terit. ocupate vremelnic în timpul celui de-al doilea război mondial) de către naziști și aliații lor. În prezent, se folosește tot mai frecvent, termenul de shoah (în ebraică „nimicire, distrugere”). ♦ (În prezent) Ucidere în masă datorată unor motive politice, religioase sau ca urmare a unor cataclisme provocate de om (ex. h. ecologic, prin distrugerea mediului înconjurător sau h. atomic, prin consecințele nefaste ale unui război nuclear). Vezi definitia »

PERCEPȚIONALÍST, -Ă adj. Referitor la percepționalism. // s.m. și f. Adept al percepționalismului. [Cf. fr. perceptionniste]. Vezi definitia »

METAFRÁST s.m. Traducător; interpret, comentator al unui autor. [< fr. métaphraste]. Vezi definitia »

POZITIVÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al pozitivismului. (< fr. positiviste) Vezi definitia »

FUZIONÍST s.m. și f. Adept al unei fuzionări. [Pron. -zi-o-. / < fr. fusionniste]. Vezi definitia »