temleác (-éce), s. n. – 1. Dragon, epolet. – 2. (Dobr.) Cange de pescuit. Rus. temjlak (Cihac, II, 407). Vezi definitia »

JAC s.n. (Tehn.) Piesă de legătură la care se leagă firele unui circuit electric pe un singur ax, folosită în centralele telefonice. [Pl. -curi. / < fr. jack, cf. engl. jack-knife]. Vezi definitia »

orta-cușác, orta-cușáci, s.n. și m. (înv.) 1. brâu de păr putat de baltagii. 2. slujitor la curtea domnească; edecliu. Vezi definitia »

DEMONIÁC, -Ă adj. 1. referitor la demoni. 2. posedat de demoni. 3. demonic. (< fr. démoniaque) Vezi definitia »

EXTRACARDIÁC, -Ă adj. care își are originea în afara inimii. (< fr. extracardiaque) Vezi definitia »