MAXILÁR, -Ă, maxilari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Fiecare din cele două oase ale feței, în care sunt înfipți dinții; falcă. 2. Adj. Care aparține fălcii, care este în legătură cu falca. – Din lat. maxillaris, fr. maxillaire. Vezi definitia »

GALANTÁR s.n. Vitrină în care se expun obiecte pentru vânzare. [< galanterie]. Vezi definitia »

TRANSFERCÁR s.n. (Tehn.) Vehicul pentru transportul rapid al lingourilor încălzite de la cuptoare la laminor. [Cf. fr. transfercar, engl. transfer-car]. Vezi definitia »

dinár (dinári), s. m. – 1. Monedă de argint arabă. – 2. Unitate monetară curentă în Iugoslavia, Algeria etc. – Var. (înv.) denar, dinariu.Gr. δηνάριον, în parte prin intermediul sl. dinarĭ. Vezi definitia »

TUBULÁR, -Ă adj. În formă de tub; prevăzut cu tuburi; tubiform, tubulos. [Cf. fr. tubulaire]. Vezi definitia »