Definita cuvantului leucă
LÉUCĂ, leuci, s. f. Parte a carului formată dintr-un lemn încovoiat, cu un capăt îmbucat în osie și cu celălalt prins de loitră, spre a o sprijini. ◊ Expr. A fi lovit (sau bătut, pălit, trăsnit) cu leuca (în cap) = a) a fi zăpăcit, prostănac, idiot; b) a fi beat. – Din bg. levka.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu leucă
COMPOSTIÉRĂ s.f. Platformă special amenajată sau groapă în care se depozitează resturile organice în vederea preparării compostului. [Pron. -ti-e-. / < compost + -ieră]. Vezi definitia »
ORNITOFÁUNĂ s. f. totalitatea păsărilor dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică. (< engl. ornithofauna) Vezi definitia »
ÍGLIȚĂ, iglițe, s. f. 1. Croșetă. 2. Unealtă de metal sau de lemn, de formă alungită și plată, cu vârful ascuțit și scobită la ambele capete, pe care se deapănă ața și care servește la împletirea plaselor, la înnodarea ochiurilor etc.; navetă1 (1). – Din bg. iglica. Vezi definitia »
ȘFÁRĂ1 s. f. v. sfară. Vezi definitia »
AUSTENÍTĂ s. f. Component al aliajelor de fier și carbon. [Pr.: a-us-] – Din fr. austénite. Vezi definitia »