Definita cuvantului leucă
LÉUCĂ, leuci, s. f. Parte a carului formată dintr-un lemn încovoiat, cu un capăt îmbucat în osie și cu celălalt prins de loitră, spre a o sprijini. ◊ Expr. A fi lovit (sau bătut, pălit, trăsnit) cu leuca (în cap) = a) a fi zăpăcit, prostănac, idiot; b) a fi beat. – Din bg. levka.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu leucă
ÁGRIȘĂ, agrișe, s. f. Fructul agrișului, în formă de boabă verzuie, roșie sau galbenă, cu gust dulce-acrișor și cu multe semințe. – Agriș + suf. -ă. Vezi definitia »
ÁULĂ s.f. 1. (Ant.) Curte în fața locuințelor importante, în jurul căreia se grupau dependințele. 2. Sală mare de festivități (aflată mai ales în incinta unei instituții de învățământ). 3. (În orânduirea feudală) curte domnească sau împărătească. [Pron. a-u-. / < lat. aula, cf. germ. Aula]. Vezi definitia »
LINIATÚRĂ s. f. ansamblul liniilor imprimate pe caiete, pe registre etc. (< it. lineatura, germ. Lineatur) Vezi definitia »
LEDEBURÍTĂ s. f. constituent structural al fontelor, un amestec mecanic de cementită și perlită. (< germ. Ledeburit) Vezi definitia »
MONOGÉRMĂ, monogerme, adj. (Bot.; despre semințe) Cu un singur germen. – Din germ. monogerm. Vezi definitia »