streléț, streléți, s.m. (înv.) 1. soldat care făcea parte dintr-un corp de vânători arcași (în Țările române). 2. soldat din garda țarului în Rusia. Vezi definitia »

șaránț, șaránțuri, s.n. și șaránți, s.m. (reg.) 1. par, stâlp, bârnă. 2. ușor (la ușă). Vezi definitia »

horéț (horéțe), s. n. – Coș de răchită, mai ales pentru a usca păstrăvi. Mag. halrács „năvod” (Scriban). Vezi definitia »

MÂNZULÉȚ, mânzuleți, s. m. (Reg.) Mânzișor. – Mânz + suf. -uleț. Vezi definitia »

DEGETĂRÚȚ, degetăruți, s. m. Plantă erbacee din familia primulaceelor, cu flori albastre-violete, în formă de clopot, dispuse câte 1-8 în vârful tulpinii, care crește în regiunile muntoase (Soldanella montana). – Degetar + suf. -uț. Vezi definitia »