CORIGÉNT, -Ă, corigenți, – te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau două materii și care urmează să dea toamna, din nou, examen la materia sau materiile respective. [Var.: corijent, -ă adj., s. m. și f.] – Din lat. corrigens, -ntis. Vezi definitia »

ATENUÁNT, -Ă adj. care atenuează. ♦ circumstanțe ĕ = împrejurări care ușurează răspunderea penală a unui inculpat. (< fr. atténuant, lat. attenuans) Vezi definitia »

ININTELIGÉNT, -Ă adj. (Rar) Lipsit de inteligență; neinteligent. [Cf. fr. inintelligent]. Vezi definitia »

ELEGANT la opt sute și un pol, la patru ace, la țol festiv, țigluit. Vezi definitia »

Document de investitură, de hirotonie, investitură sacramnentală, (Ioan Bobb, Dicțiunariu Rumanesc Lateinesc și Unguresc, vol.2, Edit. Colegiului Reformaților, Cluj, 1823p. 568) Vezi definitia »