PIEÍRE s. f. Acțiunea de a pieri și rezultatul ei. 1. Moarte (violentă, năprasnică); ucidere, omor. ♦ (În limbajul bisericesc) Pierdere a vieții veșnice ca urmare a degradării morale și a căderii în păcat. ♦ (Înv. și reg.) Pericol, primejdie de moarte; p. ext. necaz, supărare. 2. Distrugere, nimicire; dispariție; decădere, ruinare. ♦ Încetare, anulare, suprimare. [Var.: (reg.) pieríre s. f.] – V. pieri. Vezi definitia »

DUMERÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) dumeri și rezultatul ei; lămurire, înțelegere, clarificare. [Var.: dumiríre s. f.] – V. dumeri. Vezi definitia »

ATMOSFERIZÁRE s.f. Dizolvare și descompunere a rocilor sub influența agenților atmosferici. ♦ (Fig.; rar) Stare de spirit care se creează în jurul cuiva sau a ceva. [< atmosferă + -iza]. Vezi definitia »

zbicíre (uscare) (pop.) s. f., g.-d. art. zbicírii; pl. zbicíri Vezi definitia »

RADIOSTIMULÁRE s. f. metodă de stimulare a creșterii plantelor prin tratarea semințelor cu radiații. (după fr. radiostimulation) Vezi definitia »