dirmeá (dirméle), s. f. – Basma albă. – Var. dermea. Tc. dürme (Șeineanu, II, 157). Vezi definitia »

Capacitatea unui organism viu de a se schimba (structural , functional) in raport cu mediul. Vezi definitia »

parceá (parcéle), s. f. – Parte, piesă, bucată. – Mr. părcea. Tc. parça (Șeineanu, II, 284; Lokotsch 1628; Tiktin; Pascu, Beiträge, 19), cf. ngr. παρτσᾶς, sb., bg. parča. Der. din lat. particella (Candrea-Dens., 1340), nu e posibilă. Vezi definitia »

STRĂVEDEÁ, străvắd, vb. II. Refl. A-și vedea (neclar) propria imagine (în oglindă, în apă) sau a lăsa să i se vadă imaginea (printr-un corp străveziu). ♦ Tranz. (Rar) A vedea ceva în mod neclar; a întrezări. ◊ Refl. pas. Luna se străvede printre nori. [Var.: (reg.) strevedeá vb. II] – Stră- + vedea. Vezi definitia »

petleá s.f. (înv.) un anumit fel de blană. Vezi definitia »