DESTINÁ vb. tr. 1. a stabili, a hotărî, a indica (ceva) pentru un scop anumit. 2. a meni, a sorti; a dedica, a consacra. (< fr. destiner, lat. destinare) Vezi definitia »

BOBÎLNA 1. Com. în jud. Cluj, la poalele dealului omonim, pe rîul Oltpret (afl. al Someșului); 2.105 loc. (1991). Pînă în 1957 s-a numit Oltpret. Biserică de lemn (sec. 17). 2. Răscoala de la ~, mare răscoală antifeudală din Transilvania (1437-1438). Țăranii răsculați au ridicat pe dealul B. o tabără după model husit și au înfrînt (iun. 1437) armata nobililor, obținînd satisfacerea unor revendicări sociale, economice și politice. Categoriile privilegiate au încheiat în sept. 1437 Unio trium nationum împotriva țăranilor răsculați; ostilitățile sînt reluate și are loc lupta de la Apatiu, încheiată nedecis; se ajunge la o nouă înțelegere (oct. 1437), care însă anula o parte din succesele obținute anterior. În nov. răsculații ocupă orașele Aiud și Cluj și, probabil, Dejul și Turda; în a doua jumătatea lunii dec. 1437 – începutul lui ian. 1438 Clujul, centrul de rezistență al țărănimii răsculate, este reocupat de nobili și răscoala este înfrîntă. Vezi definitia »

BOLOGNA [bolóña], oraș în N Italiei (Emilia-Romagna), în C. Padului; 525 mii loc. (1987, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport. Centru comercial (produse agricole). Metalurgie, motoare electrice, mașini agricole, produse chimice, încălț., confecții, produse zaharoase. Cea mai veche universitate din Europa (c. 1088). Muzee. Monumente: Palatul Comunal (sec. 13-15), turnurile înclinate Garisenda și Asinelli (sec. 12), biserica gotică San Petroniu (sec. 14), palatele Bevilacqua (sec. 15) și Poggi (sec. 16). Pinacotecă. Așezare etruscă (Felsina) și colonie romană din 190 î. Hr. (Bononia). În ev. med. republică comunală, încorporată apoi statului papal (1506-1859, cu excepția anilor 1796-1814). În 1860, B. a fost inclusă în Regatul italian. Vezi definitia »

SUBORDONÁ vb. I. tr. A face ca un lucru să depindă de altul; a hotărî, a determina o ordine de dependență de la inferior la superior; a supune. [Var. subordina vb. I. / < fr. subordonner, it. subordinare]. Vezi definitia »

grăpșiná, grăpșín, vb. I refl. (reg.) a se agăța, a se cățăra. Vezi definitia »