CUPÓLĂ, cupole, s. f. Partea de formă semisferică, poligonală sau eliptică care alcătuiește acoperământul unui dom, unei turle sau unui mare edificiu; boltă. – Din fr. coupole. Vezi definitia »

pensionară, pensionare s. f. 1. deținută, pușcăriașă. 2. prostituată care activează într-un bordel. Vezi definitia »

CHÍLĂ s. f. element principal longitudinal al osaturii unei nave, în partea inferioară, baza scheletului acesteia. (< fr. quille) Vezi definitia »

pătrăúlă s.f. (reg.) trasul de seară al clopotului; clopotul care se trage. Vezi definitia »

ȘOVĂITÚRĂ, șovăituri, s. f. Mers șovăit; schimbare de direcție; cotitură. – Din șovăi + suf. -(i)tură. Vezi definitia »