LANDLORD [LÉND-] s. m. (în Anglia) mare proprietar funciar care își dă pământul în arendă fermierilor. (< engl. landlord) Vezi definitia »

DEBRUIÁRD, -Ă s.m. și f., adj. (Franțuzism) (Persoană) care știe să iasă din încurcătură; descurcăreț. [Pron. -bru-iard. / < fr. débrouillard]. Vezi definitia »

FULÁRD s.n. v. fular. Vezi definitia »

BORD s. n. 1. fiecare dintre părțile laterale ale unei (aero)nave. 2. margine a unui profil de aripă de avion. ♦ (fig.) a arunca peste ~ = a înlătura ceva ca nefolositor. (< fr. bord, germ. Bord) Vezi definitia »

HEXACÓRD s.n. 1. Liră cu șase coarde la vechii greci. 2. Șase trepte ale unei scări muzicale dispuse una după alta. [< fr. hexacorde, cf. gr. hexachordos]. Vezi definitia »