ALADIN, erou al unui basm din „O mie și una de nopți”, posesor al unel lămpi fermecate care, prin frecare sau răsucire, îi îndeplinea toate dorințele. Vezi definitia »

DOUCÍN s.m. Varietate de măr sălbatic, cu frunze lungi și fructe mici, folosit în pepiniere ca portaltoi. [Pron. du-sén. / < fr. doucin]. Vezi definitia »

măslín (măslíni), s. m. – Arbore (Olea europaea). – Var. (Mold.) maslin. Sl. maslina (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 363; Cihac, II, 188); cf. maslu. – Der. măslină, s. f. (fructul măslinului), cf. mr. mas(i)nă, megl. măslincă (‹ bg. maslinka); măslinar, s. m. (culegător, negustor de măsline; poreclă dată grecilor în general); măsliniș, s. n. (loc cu măslini); măsliniu, adj. (de culoarea măslinei). Vezi definitia »

CANÍN, -Ă adj. 1. De câine, câinesc. 2. Dinte canin (și s.m.) = dinte ascuțit și lung, așezat între dinții incisivi și măsele. [< fr. canin, cf. lat. caninus – de câine]. Vezi definitia »

CONTRAÓRDIN s.n. Ordin care revocă un alt ordin anterior. [< contra- + ordin, după fr. contrordre]. Vezi definitia »