Definita cuvantului rechizitoriu
RECHIZITÓRIU s.n. 1. Act prin care un procuror își sprijină acuzarea și cere condamnarea unui acuzat. ♦ Expunere a procurorului în care acesta arată punctele de acuzare. 2. (Fig.) Acuzare violentă, bazată pe o amplă documentare. [Pron. -riu, pl. -ii, var. rechizitor s.n. / cf. fr. réquisitoire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu rechizitoriu
MAGISTÉRIU s. n. 1. stagiu de trei ani după obținerea licenței în teologie, echivalent cu doctoratul. 2. formă de învățământ superior în Italia care conferă un titlu universitar în litere și pedagogie, valabil pentru învățământul mediu. 3. (fig.) autoritate. (< lat. magisterium, fr. magistère) Vezi definitia »
suháriu (-ii), s. m. – (Trans.) Pîine cazonă. Rus. sucharj, pl. suchari (Tiktin; Candrea). Vezi definitia »
INTERSTÍȚIU, interstiții, s. n. Spațiu (gol) situat între părțile unui corp sau ale unui sistem de corpuri aflate unul lângă altul pe o anumită porțiune din suprafața lor, fără a se atinge; luft. – Din fr. interstice, lat. interstitium. Vezi definitia »
achiu, -e, achii adj. beat Vezi definitia »
ANTICLINÓRIU, -IE adj., s. n. (structură geologică de cute) în formă de anticlinal. (< fr. anticlinorium) Vezi definitia »