ATÂRNÁ, atấrn, vb. I. I. 1. Intranz. A cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda, făcând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva; a se prinde. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă la pământ. 2. A avea o greutate (relativ) mare; a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – Din a³ + târn. Vezi definitia »

APOLLONIOS din Tyana (c. 4 î.Hr.-c. 90 d. Hr.), filozof grec. Reprezentant al neopitagoreismului. Reformator etic și religios. Vezi definitia »

ÎNSEMNÁ vb. I. tr. 1. a face un semn distinctiv. 2. a scrie. 3. a delimita. II. intr. a avea un anumit înțeles; a marca. ◊ (despre cuvinte) a avea accepția de... ◊ a avea o anumită importanță, valoare. (< lat. insignare) Vezi definitia »

FULMINÁ vb. I. intr. (fig.) a profera amenințări. II. tr. a vorbi vehement. (< fr. fulminer) Vezi definitia »

PROCRASTINÁ, procrastinez, vb. I. Tranz. (Liv.) A amâna în mod nejustificat începerea unei acțiuni, în special din cauza neglijenței habituale sau a lenei; a temporiza, a tărăgăna, a tergiversa. [ < engl. procrastinate cca. 1548 < lat. prōcrastinātum: pro- („pentru”) și crastinus („ce ține de ziua de mâine”), cf. it. procrastinare, port. procrastinar, sued. prokrastinera]. Vezi definitia »