TICHÍE, tichii, s. f. Obiect de îmbrăcăminte din stofă sau din pânză, de forma unei calote sferice, care acoperă numai creștetul capului. ◊ Expr. Ce-i lipsește chelului? Tichie de mărgăritar, se spune, ironic, despre cel care, lipsit de lucruri de primă necesitate, dorește să aibă altele, mai puțin utile sau inutile. ♦ Bonetă, scufiță. ♦ (Pop.) Membrană care învelește capul unor copii nou-născuți; căiță. ◊ Expr. (În superstiții) A se naște cu tichia în (sau pe) cap = a fi norocos. [Var.: (reg.) chitíe s. f.] – Din tc. takke. Vezi definitia »

DISTRÁCȚIE s. f. 1. ceea ce distrează; petrecere, amuzament. 2. neatenție. (< fr. distraction, lat. distractio) Vezi definitia »

NATREMÍE s.f. (Med.) Concentrație a sodiului din sânge. [Gen. -iei. / < fr. natrémie]. Vezi definitia »

influríe, s.f. (înv.) scurgere a fibrei în organism. Vezi definitia »

ELECTROMIOGRAFÍE s.f. Înregistrare electrică a activității musculare. [Pron. -mi-o-, gen. -iei. / < fr. électromyographie]. Vezi definitia »