palanéț (-țe), s. n. – (Trans.) Brînzoaică, plăcintă cu brînză. Rut. polnica (Candrea). Trebuie să fie dubletul lui palancă, s. f. (Mold., pîine mare), formă datorită încrucișării cu palancă „teren îngrădit”. Vezi definitia »

târléț s.n. (reg.) turmă mică. Vezi definitia »

clinț, clințe, s.n. (reg.) 1. petec, triunghi de pânză, stofă, piele. 2. petec mic de pământ în formă de triunghi; clinuț, clinișor. Vezi definitia »

ȘTUȚ s. n. bucată scurtă de țeavă montată la un recipient spre a face legătura cu o conductă. (< germ. Stutz) Vezi definitia »

nodíț, -ă, s.n. și f. (reg.) 1. încheietura mâinii; nodeu. 2. gleznă, nodeu. Vezi definitia »