geleléț, -eáță, adj. (reg.) guraliv, vorbăreț. Vezi definitia »

ZDRÁVĂȚ s. n. Răchită (Salix viminalis). (din zdravăn; cf. bg. sdravec, sb. sdravac) Vezi definitia »

BALINȚ, com. în jud. Timiș, pe Bega; 2.014 loc. (1991). Stație de c. f. Vezi definitia »

șiț! interj. (reg.) strigăt cu care se alungă pisicile. Vezi definitia »

ORBÉȚ, ORBEÁȚĂ, orbeți, -e, adj., s. 1. Adj., s. m. și f. (Ființă) care nu vede bine sau nu vede deloc; p. ext. cerșetor (orb²). ◊ Expr. A se bate ca orbeții = a se încăiera aprig, a se bate rău, fără a se uita unde lovesc. 2. S. m. Mamifer din ordinul rozătoarelor, asemănător cu cârtița, cu ochii ascunși sub piele, care trăiește sub pământ și se hrănește cu rădăcini; cățelul-pământului (Spalax microphtalmus). [Var.: orbéte s. m.] – Orb + suf. -eț. Vezi definitia »