politevsí, politevsésc, vb. IV (înv.) 1. a amăgi, a înșela. 2. (refl.) a fi în vigoare, a se obișnui. 3. a civiliza, a cultiva, a instrui. Vezi definitia »

ACOLISI vb. (Mold.) A se ține, a se lega de capul cuiva (mai ales cu gînd rău). A: Cînd se va acolisi un om de altul nefiindu-i cela cu nici o deală, așa numai într-o pizmă va vrea să-l ucigă, cela însă nu se va da. PRAV. Ce să acoliseaște Radul-Vodă de cel sărac? CLM, 21v. Ce mai bine ar fi, o, soră, să nu te mai acolisăști de lucrul mieu. B 1779, 36v; cf. DOSOFTEI, VS; CRON. 1689, 37v; CRON. 1707, 34v; PSEUDO-AMIRAS (gl.); CRON. 1732, 28v; NECULCE; CRON. SEC. XVIII, 27v. // B: cf. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: ngr. ekóllissa (aor. al lui kolló „a (se) lipi”). Vezi și acolisitură. Vezi definitia »

REAERISÍ, reaerisesc, vb. IV. Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieșit mirosul neplăcut. [Pr.: re-a-e-] – Re¹- + aerisi (după fr. réaérer). Vezi definitia »

PĂRĂSÍ, părăsesc, vb. IV. 1. Tranz. A lăsa pe cineva singur, a-l abandona; a se despărți de cineva. ♦ A pleca de undeva, a se depărta de ceva. 2. Tranz. A înceta, a întrerupe o acțiune, o îndeletnicire etc.; a renunța la... ♦ A lăsa la o parte; a omite, a neglija. 3. Tranz. și (reg.) refl. A se lăsa, a se lepăda de o deprindere, de un viciu; a se dezbăra. – Cf. sl. parasiti. Vezi definitia »

furlandisí (furlandisésc, furlandisít), vb. refl. – A se fuduli, a se făli, a se împăuna. Tc. furlanmak, aorist furlandi (Iogu, GS, V, 182). Este greșită ipoteza lui Bogrea, Dacor., IV, 815, care pleca de la ven. forlana „femeie sau dans din Friul”. Vezi definitia »