șfincuí, șfincuiésc, vb. IV (reg.) a fura. Vezi definitia »

săbășuí, săbășuiésc, vb. IV (reg.; despre oameni) 1. a identifica, a recunoaște după fizionomie. 2. a asemui, a confunda. Vezi definitia »

ciumurluí, ciumurluiésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a-și strica stomacul; a i se apleca; a-i fi greață (de ceva). 2. a fi secat (de muncă), a slăbi, a se anemia. Vezi definitia »

tălmăzuí, tălmăzuiésc, vb. IV (reg.) a tăvăli, a murdări. Vezi definitia »

țâgrúi, țâgruíe, s.n. (reg.) trepied; suport de lemn; batcă. Vezi definitia »