SCOBITÚRĂ, scobituri, s. f. 1. Loc scobit într-o suprafață, gaură, cavitate, adâncitură; săpătură. ♦ Văgăună. ♦ Parte scobită a unui obiect; 2. Lucrare în formă de șanț executată într-un zăcământ minier, cu scopul de a extrage mai ușor materialul. – Scobi + suf. -tură. Vezi definitia »

vaccinată, vaccinate adj. (d. femei) 1. care a avut pentru prima oară contact sexual cu un bărbat. 2. cu experiență sexuală bogată. Vezi definitia »

APOFTÉGMĂ, apoftegme, s. f. Maximă, sentință. – Fr. apophtegme (< gr.). Vezi definitia »

SACÁDĂ s.f. (Rar) Mișcare bruscă, neregulată, sacadată. [< fr. saccade, cf. v.fr. saquer – a trage]. Vezi definitia »

îndreptătúră s.f. (înv.) 1. îndrumare. 2. refacere, îmbunătățire, rectificare. 3. scuză. Vezi definitia »