SANCTUÁR s. n. loc într-un templu sau într-o biserică consacrat ceremoniilor religioase; altar, loc sfânt. ◊ (fig.) loc inviolabil. (< lat. sanctuarium, fr. sanctuaire) Vezi definitia »

BRIOZOÁR, briozoare, s. n. (La pl.) Clasă de nevertebrate mici, marine sau de apă dulce, care trăiesc fixate pe fundul apei sau pe obiecte din apă, alcătuind colonii cu aspect de mușchi (Bryozoa); (și la sg.) animal din această clasă [Pr.: bri-o-zo-ar] – Din fr. bryozoaires. Vezi definitia »

IȘCHIUZÁR, -Ă adj., s. m. și f. v. ischiuzar. Vezi definitia »

PERIVASCULÁR, -Ă, perivasculari, -e, adj. (Anat.) Care este situat în jurul vaselor. – Din fr. périvasculaire. Vezi definitia »

cuțitar, cuțitari s. m. 1. persoană îndemânatică în folosirea cuțitului ca armă. 2. persoană care umblă înarmată cu cuțit. Vezi definitia »