MECANOTÉHNIC, -Ă, mecanotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Mecanică (I 1). 2. Adj. Care se referă la un produs de mecanică (I 1), privitor la mecanică, de mecanică. – Mecano- + tehnic. Vezi definitia »

CETÓNIC, -Ă, cetonici, -e, adj. De natura cetonei. ◊ Corpi cetonici = produși intermediari ai metabolismului lipidelor, rezultați prin oxidarea acizilor grași. – Din fr. cétonique. Vezi definitia »

AUTOGNÓZIC, -Ă adj. Referitor la autognoză. [< fr. autognostique]. Vezi definitia »

EPIDÍCTIC, -Ă adj. care servește la o demonstrație. (< fr. épidictique, gr. epideiktikos) Vezi definitia »

PLÁSTIC, -Ă adj. 1. Care prezintă plasticitate, care poate fi modelat, fasonat. ♦ Care formează sau are proprietatea de a lua diferite forme. ♦ Masă plastică (sau produs) plastic = material sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă, care poate fi modelat în procesul fabricării unor produse, păstrându-și forma ce i-a fost dată; arte plastice = arte care au ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. ♦ (Despre idei, imagini etc.) Expresiv, viu; evocator, care arată cu multă putere ceva. 2. Chirurgie plastică = chirurgie care se ocupă cu îndreptarea unor malformații ale corpului. // s.n. 1. Amestec de cauciuc nevulcanizat, folosit la repararea anvelopelor etc. 3. Varietate de exploziv. [Cf. fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos]. Vezi definitia »