HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. >>>>>>>>>>MUIE STEAUAAAAAA<<<<<<<<<<<< Vezi definitia »

HOMEOTERMÍE s. f. însușirea de a fi homeoterm. (< fr. homéothermie) Vezi definitia »

bie [pron. bĭe] s. n., art. biéul; (fâșii) pl. biéuri Vezi definitia »

NEUROOFTALMOLOGÍE s. f. studiu al tulburărilor oftalmologice datorate tulburărilor nervoase. (< neuro- + oftalmologie) Vezi definitia »

ESTROPIAȚÍE s.f. (Franțuzism) Estropiere. [Gen. -iei / < fr. estropiation]. Vezi definitia »