Definita cuvantului receptură
RECEPTÚRĂ s.f. Lucrare a rețetelor; farmacografie. ♦ Loc într-o farmacie unde se prepară medicamentele prescrise. [< germ. Rezeptur].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu receptură
postélnică2, postélnice, s.f. (reg.) bucată de lemn de 25 de cm lungime, prevăzută cu 3 găuri, folosită la sania sau căruciorul cu care se transportă lemne de foc. Vezi definitia »
BUTERÓLĂ, buterole, s. f. Instrument folosit pentru turtirea capului liber al niturilor; căpuitor. – Din fr. bouterolle. Vezi definitia »
papúcă (-ci), s. m. – Bunic. Ngr. παπποῦς (Tiktin). Cuvînt infantil, înv. Vezi definitia »
IÚȘCĂ1 s. f. (Rar; în expr.) Iușcă de femeie = femeie șireată și plină de temperament. – Cf. femeiușcă. Vezi definitia »
EPIGRÁMĂ s.f. 1. (Ant.) Inscripție pe morminte, monumente, vase etc. 2. (Lit.) Specie de poezie (scurtă) cu caracter satirizant, care se sfârșește printr-o poantă ironică, mușcătoare la adresa unui personaj, a unui fapt etc. [< fr. épigramme, it., lat. epigramma, cf. gr. epi – deasupra, gramma – inscripție]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z