ARȚÁG, arțaguri, s. n. Pornire spre ceartă, chef de ceartă. [Var.: harțág s. n.] – Magh. harcag. Vezi definitia »

ZOOFÁG, -Ă adj. Care se hrănește cu carne de animale. [Pron. zo-o-. / < fr. zoophage]. Vezi definitia »

BÚNDESTAG s. n. camera inferioară a parlamentului în Germania. (< germ. Bundestag) Vezi definitia »

sfoiág (-iégi), s. m. – 1. Larvă a unei specii de gîndac (Terebrio molitor). – 2. (Trans.) Mucegai. – Var. (s)faiog, sfoiog. Origine îndoielnică. Pare să derive de la foi „a mișuna”, cu suf. -og. S-a mai pus în legătură cu sb. svud „miros de arsură” (Cihac, II, 341); cu lat. folium, cu suf. -ac (Pascu, Suf., 190); sau cu bg. svojak „cumnat” (Candrea; cf. Scriban). – Der. sfo(i)gi, vb. refl. (Olt., a se mucezi). Vezi definitia »

orșág, orșáguri, s.n. (reg.) urare, orație. Vezi definitia »