APOZITÍV, -Ă adj. Cu caracter de apoziție. [Cf. fr. apositif]. Vezi definitia »

COORDONATÍV, -Ă adj. grup ~ = grup de cuvinte cu rol de părți de propoziție nepredicative, în relație de coordonare, nedependente sau dependente de un element regent, comun tuturor, ori regente față de un element subordonat tuturor. (< germ. koordinativ) Vezi definitia »

POSTULATÍV, -Ă, postulativi, -e, adj. (Rar) Care se referă la un postulat, care ține de un postulat. – Postulat + suf. -iv. Vezi definitia »

STATÍV, stative, s. n. Dispozitiv folosit la montarea și la susținerea unor piese și aparate (de laborator). – Din germ. Stativ, fr. statif. Vezi definitia »

HIPOTENSÍV, -Ă, hipotensivi, -e, adj., s. m., f. și n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipotensiune. 2. S. n. Medicament care provoacă scăderea tensiunii arteriale, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale. – Din fr. hypotensif. Vezi definitia »