TITULÁR, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care îndeplinește permanent și excesiv o funcție etc. 2. (cel) care se bucură de un drept juridic. 3. (fig.) (cel) care apare ca erou principal, care dă titlul unei opere artistice. (< fr. titulaire) Vezi definitia »

MOLÁR¹, molari, adj. (În sintagma) Dinte molar (și substantivat, m.) = dinte mare cu suprafața lată, cu mai multe rădăcini, care servește la sfărâmarea și măcinarea alimentelor; măsea. – Din fr. molaire. Vezi definitia »

ANUCLEÁR, -Ă adj. (despre eritrocite) fără nucleu. (< engl. anuclear) Vezi definitia »

IMUNITÁR, -Ă, imunitari, -e, adj. (Biol.) Cu caracter de imunitate. – Din fr. immunitaire. Vezi definitia »

HUSÁR, husari, s. m. (Înv.) Ostaș din cavaleria maghiară. – Din magh. huszár. Vezi definitia »