TERȚIÁR, -Ă, terțiari, -e, adj. 1. Care reprezintă stadiul al treilea sau faza a treia în dezvoltarea unui lucru. 2. (În sintagma) Eră terțiară (și substantivat, n.) = perioadă geologică caracterizată prin mari prăbușiri ale scoarței terestre, care au dat naștere mărilor de azi și au făcut să apară lanțuri întregi de munți. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. tertiaire, lat. tertiarius. Vezi definitia »

OMOPOLÁR, -Ă adj. (despre mașini electrice) la care sensul magnetic este invariabil. (< fr. homopolaire) Vezi definitia »

BLĂNÁR, blănari, s. m. Meseriaș care face îmbrăcăminte din blană; negustor de blănuri. – Blană + suf. -ar. Vezi definitia »

CHELÁR, chelari, s. m. Persoană care deținea cheile cămării sau pivniței și care administra proviziile unei gospodării boierești. – Din sl. kelarŭ. Vezi definitia »

CEZÁR, cezari, s. m. Titlu dat împăraților romani; p. gener. împărat. [Acc. și: cézar] – Din lat. caesar. Vezi definitia »